Sistemul termo-energetic se defineste ca anasamblul format din instalatiile de producere, transformare, conversie, distributie si utilizare a energiei termice, cu toate utilajele si instalatiile de baza si auxiliare, inclusiv aparatajul de comanda, protectie, reglaj, masurare si automatizare.
Deoarece in marea majoritate a cazurilor consumatorii tehnologici cer ca agent termic aburul, sistemele termoenergetice actuale au in general la baza centrale termice pe abur si functie de agentul termic ales pentru transport, aferent incalzirii spatiale si a apei calde sanitare, schimbatoare de caldura abur/apa fierbinte sau abur/apa calda. Principalele dezavantaje ale sistemului centralizat avand la baza aburul ca agent termic:

• recuperarea si epurarea condensului este dificila, pierderile de energie sunt greu de redus;
• egalizarea graficelor de variatie a sarcinilor termice si eliminarea timpilor morti (furnizare de agent termic fara ca acesta sa fie utilizat) este imposibila, automatizarea este dificila si costisitoare;
• randamentul de transport este scazut, cresterea acestuia necesitand investitii mari
• posibilitatea utilizarii centralei termice la furnizare de abur la capacitate redusa duce la o scadere substantiala a randamentului de productie;
• cheltuielile cu exploatarea, intretinerea si repararea instalatiilor sunt mari.