Ȋncălzire corectă:
-    puii sunt uniform distribuiţi şi se hrănesc şi beau apă normal din toate hrănitoarele şi adăpatoarele
-    nivelul de zgomot reprezintă confort

 Supraȋncălzire:
-    puii dorm şi sunt distibuiţi neuniform spre pereţi subgrilele de introducere a aerului departe de sistemul de ȋncălzire
-    puii gȃfȃie, capul şi aripile coborȃte
-    puii nu fac nici un zgomot
-    există riscul deshidratării prin scăderea umidităţii
-    există riscul asfixierii prin emisii mari de CO2 şi de CO
-    creşte necesarul de ventilare fapt ce sporeşte concentraţia de pulberi şi microorganisme din aer cu efecte negative asupra sănătăţii

 Subȋncălzire
-    puii se retrag ȋn zone fără curenţi de aer
-    puii se ȋngesuie aproape de sistemul de ȋncălzire
-    se hranesc şi beau apă insuficient
-    scade gradul de ventilare

 Umiditatea relativă a aerului trebuie mentinută la valori de 45 – 65 %. Valorile mai coborâte de 45 % determină disconfort prin iritarea mucoaselor şi a aparatului respirator, iar valorile crescute peste 65 % conduc la scăderea presiunii partiale a oxigenului şi la suprasolicitarea sistemului cardiovascular, cu influenţe negative asupra schimbului gazos din plămâni.

 Sistemul de ventilaţie trebuie să aibă o capacitate suficient de mare pentru a evita supraîncălzirea şi a îndepărta excesul de umiditate  Totodată, este necesar să se asigure o ventilaţie minimă. În cazul în care densitatea de populare depăşeşte 33 kg/m2, pe perioada verii diferenţa dintre temperatura interioară şi cea exterioară nu poate fi mai mare de 3°C (atunci când temperatura de afară depăşeşte 30°C la umbră). Atunci când temperaturile de afară se situează sub 10°C, umiditatea relativă medie din adăpost, măsurată timp de 48 de ore, nu trebuie să depăşească nivelul de 70%.
 Performanţele puilor variază foarte puţin atunci când temperatura se menţine în intervalul 20-25°C. Prin urmare, dacă temperatura exterioară este sub 20°C, o valoare ţintă a temperaturii interioare de 20°C asigură un volum maxim de aer proaspăt la un necesar de încălzire minim. În schimb, atunci când temperatura exterioară depăşeşte 25°C, ventilaţia poate asigura puilor doar un efect de răcire.
 Temperaturile exterioare ridicate şi căldura emanată din aşternut pot face ca temperatura în zona de producţie să atingă un prag critic. Atunci când puii ajung la 35 de zile, este de aşteptat ca temperatura la suprafaţa aşternutului să fie cu aproximativ 6-8°C mai mare decât temperatura aerului. Răcirea păsărilor se poate realiza prin mai multe metode, întâi prin răcire prin evaporare şi, apoi, răcire prin convecţie (mişcarea aerului).

 Viteza aerului este esenţială. Curenţii de aer au un rol deosebit de important în menţinerea echilibrului termic al păsărilor. Aceştia au rolul de condiţionare a limitelor de variaţie a temperaturilor critice pentru organismul păsărilor, mărind sau micşorând zona de neutralitate. Astfel curenţii mari de aer ajută la pierderea căldurii din organismul păsărilor, micşorând capacitatea de termoizolaţie a tegumentelor şi învelişului plumifer. În condiţiile în care, în adăpost există o temperatură mare şi umedă, sunt recomandaţi curenţii de aer cu viteze mai mari, deoarece păsările elimină mult mai uşor surplusul de căldură. Acţiunea curenţilor de aer asupra efectivelor din halele de producţie este strâns corelată cu temperatura şi umiditatea din adăposturi.
-    normele de igienă prevăd pentru adăposturile de animale viteze ale aerului de 0,1–0,3 m/s, pentru iarnă, iar pentru vară valori de până la 1,5 m/s si numai în mod exceptional de 2 m/s
-    este foarte importantă aplicarea de măsuri pentru uniformizarea circulaţiei aerului, dar în multe cazuri şi mai ales vara, când ventilaţia funcţionează la capacitatea maximă, uniformizarea vitezei aerului reprezintă un deziderat greu de atins.

 Ȋn igiena veterinară corelaţia ȋntre temperatură, umiditate şi viteza aerului se poate deduce numai prin calcul, pe baza unor nomograme stabilite experimental.

 Noxele pot afecta tractul respirator al păsărilor, diminuându-le performanţele de producţie. Atunci când densitatea de populare este mare (peste 33 kg/m²), concentraţia de amoniac (NH3) nu trebuie să depăşească 20 ppm, iar concentraţia de dioxid de carbon (CO2) 3.000 ppm, valori măsurate la înălţimea capetelor păsărilor (2007/43/CE). În tabel sunt prezentate mai multe efecte produse de noxe:

Probleme

 Atunci cȃnd se alege sistemul de ȋncălzire al fermelor de pui trebuie luaţi ȋn considerare următorii factori:

-    valoarea investiţiei,
-    riscul la incendiu,
-    costul anual al ȋncălzirii,
-    costul cu mentenanţa,
-    distribuţia ȋncălzirii,
-    influenta asupra umiditatii,
-    influenţa asupra vitezei aerului,
-    influenţa asupra igienei aerului,
-    influenţa asupra aşternutului,
-    posibilitatea de reglare,
-    puterea termică a echipamentelor

 Gazul natural cu toate că se scumpeşte continuu, rămȃne combustibilul cel mai utilizat, alternativa biogazului sau a biomasei cresc foarte mult valoarea investiţiei fără reducerea semnificativă a costului cu combustibilul.

 Căldura poate fi transmisă prin:
- Convecţie - cu generatoare de aer cald cu ȋncălzire directă sau indirectă sau prin
- Radiaţie - cu panouri şi eleveuze radiante cu ȋncălzire directă sau tuburi radiante cu ȋncălzire indirectă.

 Ȋncălzirea directă - combustia realizată ȋn aerul ambiental, iar gazele de ardere se amestecă cu acesta.

 Ȋncălzirea indirectă - combustia ȋntr-un focar transferul de căldură se realizează indirect prin intermediul unui schimbător de căldură, gazele de ardere sunt evacuate ȋn exterior

 Sistemul centralizat cu apă caldă ca agent termic nu se ia ȋn considerare, necesitȃnd o investiţie foarte mare.

 Sunt uzuale sistemul de ȋncălzire cu generatoarele cu ȋncălzire directă prin convecţie şi panourile sau eleveuzele cu ȋncalzire directă prin radiaţie.

 Generatoarele de aer cald comportă urmatoarele probleme:
-    gazele de ardere (CO2, CO, NOX, H2O) sunt amestecate cu aerul ambiental,
-    arzătorul şi alte componente a generatorului se murdăresc rapid ducȃnd la combustie incompletă,
-    se realizează o stratificare pe ȋnălţime, zonă superioară a halei este mult mai caldă decȃt zona ocupată de pui,
-    pe suprafaţa halei distribuţia este neuniformă, zona ȋnvecinată generatoarelor este mult mai caldă,
-    se zvȃntă praful existent ȋn aşternut,
-    reglajul de regulă se face prin oprirea sau pornirea aparatelor sau prin funcţionarea ȋn două trepte

 Panourile şi eleveuzele prin radiaţie comportă următoarele probleme:
-    gazele de ardere (CO2, CO, NOX, H2O) sunt amestecate cu aerul ambiental
-    suprafaţa arzătorului radiant se murdăreşte rapid ducȃnd la combustie incompletă
-    deoarece 40% din căldură se transmite prin convecţie se realizează o stratificare pe ȋnălţime, zona superioară a halei este mai caldă decȃt zona ocupată de pui
-    se realizează o ȋncălzire zonală focalizată sub radianţi
-    reglajul de regulă se face ȋntr-o plajă redusă prin reglajul presiunii de gaz